Comuna Doljești datează dinaintea anului 1500. Pachetul nr. 5 din Arhivele Statului, care cuprinde 88 de documente, conține un act din anul 1515 și unul din 1520, din care se deduce că satul Doljești exista în acea perioadă. Din ispisoacele date de domnul Iliaș Voievod se vorbește despre moșia satului și se întărește neamul Goiești în stăpânirea acestei moșii, pe care o va deține timp de aproximativ 200 de ani. Ulterior, satul și moșia intră în stăpânirea neamului Hudici, considerat „adevăratul ctitor și întemeietor al Mănăstirii Doljești”.
Din cele prezentate rezultă logic că data constituirii satului Doljești este anterioară anului 1500, întrucât anul 1515 marchează deja o etapă importantă în evoluția sa.
În privința denumirii satului, cităm opinia marelui nostru istoric Nicolae Iorga, potrivit căreia numele Doljești nu provine de la o apă, asemenea Doljului muntean (Jiul de jos – Dolj – Jiu), ci de la Dolh, cu forma feminină Dolha, întemeietorul satului și al moșiei Doljești.
Satul Litca a fost alipit satului Doljești în anul 1911. Până la acea dată, a făcut parte din comuna Miclăușeni (astăzi sat component al comunei Butea din județul Iași), pe motiv că locuitorii acestui sat au fost împroprietăriți în anul 1864 pe moșia lui Sturza din Miclăușeni, deși satul Litca se află la o distanță de peste 6 km de Miclăușeni și la mai puțin de 50 m de Doljești.
Satul Buruienești a aparținut comunei Doljești în perioada 1886–1906. Între anii 1906–1908 a aparținut comunei Sagna, iar între 1908–1935 a revenit comunei Doljești. În perioada 1935–1968 a fost comună de sine stătătoare, având în componență satul Rotunda, iar din anul 1968 cele două comune au fost unificate, formând comuna Doljești.
Prima mențiune documentară a satului Rotunda datează din 8 aprilie 1762 și apare într-o relatare a preotului franciscan conventual din Moldova, pr. Ioan Hrisostemul Dejeamus, care menționează satul Rotunda ca fiind o așezare cu 12 case și 58 de suflete.
Urme arheologice au fost descoperite pe dealul dintre Doljești și Rotunda, cunoscut sub numele de Dealul Ungurilor, loc identificat ca fiind teatrul de desfășurare a primei bătălii purtate de Ștefan cel Mare împotriva lui Petru Aron.
